Sfaturi

CUM SĂ NE ÎNTREBĂM COPILUL CUM A FOST LA ȘCOALĂ?

Săptămâna viitoare se termină vacanța și copiii, tinerii, se intorc iar în bănci și în instituții. Rutina pentru părinți se reia și conversațiile vor avea tenta zilnica de interogatoriu:

“Trezește-te!/Te-ai trezit?/Te-ai spălat?/ Îmbracă-te./ De ce te-ai îmbrăcat așa subțire?/ Așa te îmbraci? Mănâncă./ Să nu iți uiți pachetul./ Ți-ai făcut temele?/ Când?! Deja??! Cum nu ai nimic de invățat?/ Ce note ai luat azi? Cum a fost la școală/grădiniță?” Aceste intrebări au lăsat reminescente peste generații întregi, încă ne mai îngrozește  starea pe care o aveam când trebuia să răspundem.

Ca mamă, mă gândesc că urmează să le adresez și eu copiilor mei aceste întrebări și să avem astfel de discuții. Nu mă simt prea confortabilă cu acest interogatoriu, mai ales că știu că procesul de extracție a informațiilor după primirea unui răspuns monosibilabic, va fi anevoios.

Așadar am decis sa mî concentrez pe o singură intrebare care e foarte importantă pentru mine si să găsesc și alte modalități de a-mi întreba fiul fără a repeta aceeași întrebare într-un mod obsesiv, fără niciun rezultat.

Am ales întrebarea “Cum a fost la școală/ grădiniță?”. Răspunsul invariabil pe care îl primim este “Bine”. Dacă întamplarea face ca fiul/ fiica noastră să fie într-o zi cu chef de vorbă, poate adăuga și ce a mai zis doamna, ce a mai facut prietenul de joacă. Dar majoritatea răspunsurilor pe care le vom auzi vor fi “bine” sau vor include „bine”. Eu sunt interesată să știu cum a fost , ce i-a plăcut, ce nu, ce a învățat. Așadar asta îl voi întreba. Iată lista (mea) pe care eu o folosesc cu întrebări creative pe acest subiect pentru a ne ajuta în comunicare cu cei mici:

  1. Ce ți-a plăcut azi la grădiniță?
  2. Care a fost cel mai nasol lucru ce s-a întâmplat azi la grădiniță?
  3. Spune-mi un lucru nou pe care l-ai învățat ?
  4. Daca ai putea să alegi, lânga cine ai sta? De ce? Dar lânga cine nu ai sta? De ce?
  5. Care este cel mai mișto loc din școală/ grădiniță?
  6. Spune-mi un lucru ciudat pe care l-ai auzit azi. Sau un lucru ciudat pe care cineva l-a zis?
  7. Daca aș vorbi cu doamna despre tine la telefon, ce mi-ar povesti?
  8. Cum ai ajutat pe cineva azi? Cu ce ai ajutat pe cineva azi?
  9. Cum/ cu ce te-a ajutat cineva azi?
  10. Când ai fost cel mai fericit azi?
  11. Când ai fost cel mai plictisit azi?
  12. Dacă un extraterestru ar veni la voi în grupă și ar răpi pe cineva, pe cine ai vrea să răpească și de ce?
  13. Cu cine ai vrea să te joci din grupă cu care nu te-ai jucat pâna acum. De ce nu te-ai jucat până acum?
  14. Spune-mi 3 lucruri bune care s-au întâmplat azi la grădiniță/ școală?
  15. Ce cuvânt a repetat doamna cel mai mult azi?
  16. Ce ți-ar plăcea să înveți sau să faci mai mult la școală/ grădiniță?
  17. Ce ți-ar plăcea să înveți sau să faci mai puțin la școală/ grădiniță?
  18. Cine din clasa ta crezi că ar trebui să se poarte mai frumos cu tine?
  19. Cine este cea mai amuzantă persoană din clasa ta? De ce este amuzanta? Ce a făcut?
  20. Dacă tu ai fi  învățătoare/ educătoare mâine, ce ai face?
  21. Dacă ar fi să schimbi locul cu cineva din clasă, cu cine ai schimba? De ce?
  22. Spune-mi care au fost cele 3 dăți când ai folosit creionul azi?

Aș alege ca întrebările mele să folosească cât mai mult din limbajul copilului meu ” amuzant, mișto, sau persoanjele din preocupările sale precum extraterestru, dinozaur, Tinkerbell.”

Tonul joacă un rol foarte important, asadar trebuie foarte bine ales ca sa nu simtă că este chestionat. Și acest lucru este foarte greu de făcut când întrebarea vine cumva natural când îl luăm de la școală/ grădiniță. De aceea ultima mea recomandare ar fi să nu grăbim această conversație, ci să găsim momentul în zi în care să facem doar asta. Fără condus, gătit sau strâns prin acasa.

Voi ce alte propuneri mai aveți?

 

MANIERE PE CARE COPIII LE UITĂ ADESEA

  1. Copilul întrerupe o conversație
  2. Uită formulele de adresare și de politețe în interacțiunile cu ceilalți
  3. Copilul se poartă urât la masă
  4. Copilul este nepoliticos în vizită

Bunele maniere reprezinta un set de reguli comportamentale pe care copilul trebuie sa le respecte in public si in interactiunile cu ceilalti. Reprezinta si o carte de vizita a modului in care il educi si disciplinezi ca parinte.

Chiar daca ai grija sa il inveti de mic cum sa se poarte cand interactioneaza cu ceilalti sau in societate, exista cateva reguli de politete pe care copiii tind sa le uite adesea. Iata cateva dintre bunele maniere pe care trebuie sa insisti cel mai mult in disciplinarea copilului tau!

Copilul întrerupe o conversație!

Una dintre primele bune maniere pe care parintii ii invata pe copii este sa nu ii intrerupa pe ceilalti atunci cand vorbesc la telefon sau poarta un dialog cu alte persoane. Este si prima regula de comportament pe care cei mici au tendinta sa o uite.

Desi ii spui adesea ca nu are voie sa te intrerupa in timp ce vorbesti cu cineva sau la telefon, copilul, nerabdator din fire, nu se poate abtine si te trage adesea de manecuta pentru a-i acorda atentie.

Recită poezii frumoase de iarnă!

In momentul in care vede ca nu reactionezi, incepe sa te tipe din ce in ce mai tare, iar daca nici aceasta metoda nu da rezultate, va izbucni intr-un acces de furie.

Este important sa iti pastrezi cumpatul si sa ii explici, in repetate randuri, cum trebuie sa se poarte in astfel de situatii. Daca incalca regulile constant, stabileste si consecinte (pedepse) pentru incalcarea regulilor.

Uită formulele de adresare și de politețe în interacțiunile cu ceilalți!

De fiecare data cand copilul se intalneste cu o persoana, indiferent de cine este vorba, trebuie sa stie sa foloseasca formule de adresare corecte:

  • buna ziua;
  • la revedere;
  • va multumesc;
  • imi pare bine de cunostinta;
  • va rog frumos.

Copilul trebuie invatat ca exista diferente intre modul in care trebuie sa i se adreseze unui adult si cel in care o face cu un copil sau cu persoane familiare. Aceste reguli sunt greu de retinut de catre un prichindel de cativa anisori.

Sunt destul de multe la numar, iar pana cand se va obisnui cui trebuie sa ii se adreseze cu „buna ziua” sau „dumneavoastra” si cui cu „tu” sau „buna”, va trece ceva timp. O solutie simpla si utila prin care il inveti sa le retina mai usor este jocul de rol.

Acesta te ajuta sa pui copilul in diverse situatii imaginare si sa exersezi cu el toate formulele de adresare in contextele potrivite.  

Copilul se poartă urât la masă!

Regulile de eticheta la masa sunt destul de multe si oricat de mult i le-ai explica copilului, acesta nu intelege intotdeauna de ce nu are voie sa:

  • stea cu coatele pe masa;
  • vorbeasca in timp ce mananca;
  • se ridice de la masa inainte sa termine toata lumea de mancat;
  • nu plescaie sau sa soarba supa;
  • manance inaintea celorlalti.

Fii un exemplu pentru el si comporta-te la masa asa cum ai vrea sa se poarte el, deoarece invata cel mai bine prin puterea exemplului. Copilul retine si intelege mai usor rolul bunelor maniere in comportamentul lui daca vede ca si ceilalti le fac.  

Copilul este nepoliticos în vizită!

Probabil ca in teorie i-ai explicat copilului care sunt regulile de eticheta in vizita si de ce se impun ele. I-ai spus probabil ca nu are voie sa:

  • isi imprastie jucariile peste tot;
  • sa sara in pat sau sa alerge prin casa;
  • sa tipe sau sa interupa conversatiile celorlalti;
  • sa ciocane sau sune insistent la usa etc.

Insa cand vine vorba de practica, copilul sufera brusc de „amnezie” si revine frecvent la comportamentele obisnuite: tipa, plange ca s-a plictisit, vrea la calculator, nu sta la masa etc.

Este recomandat sa vorbesti cu el despre aceste reguli si sa le exersezi in diverse jocuri de rol. Chiar daca ti-ai facut deja „datoria” si ai tot invatat copilul cum sa se poarte corespunzator in public, la masa, la scoala sau in vizita, vor exista intotdeauna situatii in care acesta incalca regulile si uita tot ce l-ai invatat cu atata perseverenta.

Inainte de a-ti iesi din fire, este important sa iti amintesti ca la varste mici, copilul nu este un mare fan al regulilor, ci dimpotriva, al libertatii depline sau independentei.

Reamintirea sau repetarea constanta a bunelor maniere sta la baza modelarii unui copil bine crescut.  

Ce alte bune maniere are copilul tau tendinta sa uite adesea?

Cum faci sa i le reamintesti constant?

Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!

SFATURI PE CARE UN PĂRINTE AR TREBUI SĂ LE DEA COPILULUI SĂU

  1. Învață-l să fie mereu cel care este el, iar nu cine ești tu: de ex. nu-i cere să devină violonist, doar pentru că tu ai fi vrut să fii. La fel cu alte persoane din anturajul său.
  2. Spune-i cât te bucură reușitele sale și nu te concentra pe ceea ce nu a făcut bine.
  3. Cere-i părerea despre lucruri care sunt importante pentru tine.
  4. Încurajează-l să pună întrebări și să discute respectuos cu alți oameni – inclusiv doctorul, polițistul, profesorii sau orice altă poziție importantă. Cere-i să le respecte autoritatea, dar să nu se simtă inferior în fața ei.
  5. Învață-l că uneori vei face greșeli. Când o faci, recunoaște-o.
  6. Când greșești față de el, cere-ți scuze. Cere-i să facă la fel când a greșit față de tine.
  7. Spune-i că este OK să facă greșeli, toată lumea greșește. Cere-i să și le asume și să le repare, cu ajutorul tău dacă e cazul. Ajută-l să repare ce a greșit.
  8. Învață-l să dea mâna ferm.
  9. Cere-i să privească lumea în ochi atunci când salută sau vorbește cu cineva. Obișnuiește-te să-l privești când îi vorbești.
  10. Ești părintele său, nu prietenul său. Dacă nu înțelegi care este diferența dintre cele două, gândește-te ce debusolat se va simți când prietenul său îl va disciplina.
  11. Ești părintele său și prietenul său. Pare că ar contrazice precedenta, dar nu o face. Uneori ești tătic, alteori ești tată. Uneori ești mămică, alteori mamă. Copilul are nevoie de amândouă. Eu nu am înțeles lecția asta până când mi-a deschis ochii o prietenă.
  12. Respectă-ți partenerul de cuplu, în prezența copilului și în afara ei. Învață-l că într-un cuplu respectul reciproc este esențial. Poate mai important ca dragostea.
  13. Învață-l că ora de somn este importantă. Respectă-i-o și cere-i să o respecte și el.
  14. Învață-l cum să te sune la lucru. Răspunde-i întotdeauna la telefoane. Dacă e prea mic ca să sune, învață-l să ceară adulților cu care stă (bunica, îngrijitoarea, mama, etc) să te sune. Răspunde la telefoane.
  15. Cere-i să curețe după el. Dacă este prea mic, curățați împreună dezordinea pe care a făcut-o. Învață-l că el trebuie să-și curețe. Sau măcar să ajute.
  16. Dacă a stricat ceva, cere-i să te ajute când repari. Chiar dacă asta înseamnă doar să-ți dea o șurubelniță, învață-l că este responsabil pentru faptele sale. Spune-i că el a stricat și trebuie să participe la reparare. Mi se pare ciudat să aud de situații în care copii distrug întreaga casă, iar în timp ce părinții pun totul la punct, copiii se uită la televizor. Părinții devin astfel sclavii copiilor.
  17. Învață-l să dea înapoi lucrurile împrumutate de la alții. Și să-și ceară înapoi lucrurile pe care alți copii i le-au luat cu împrumut. Explică-i că nu trebuie să-i fie rușine pentru asta.
  18. Explică-i că jucăriile, dulciurile și orice alt lucru costă bani. Explică-i că mergi la lucru ca să câștigi bani (dacă ai o afacere, adaptează). Nu îl lăsa să creadă că banii îi primești în mod magic de la bancomat. Copilul meu ajunsese la un moment dat să creadă că bancomatul este o mașină magică care produce bani.
  19. Când mergi să plătești facturi ia-l cu tine. Explică-i că ai plătit curentul, gazul, rata la mașină, etc – cu cuvinte potrivite vârstei sale. O carte foarte bună despre educația financiară a copiilor este Copil Bogat, Copil Isteț, scrisă de Robert Kiyosaki. Citește-o.
  20. Nu îi cumpăra tot ce îți cere, chiar dacă ți-o permiți. Uneori spune-i că nu aveți bani. Este bine să învețe că nu primește 100% tot ce își dorește.
  21. Învață-l că nu există nimic gratuit. Totul are un preț, nu neapărat în bani.
  22. Învață-l să nu fie risipitor: să stingă lumina când iese din cameră, să nu arunce la gunoi lucruri bune. Sunt fapte mici, care vor constitui fundația viziunii sale de adult legat de gestiunea banilor și a resurselor în general.
  23. Încurajează-l să economisească: ia-i o pușculiță și încurajează-l să pună bani deoparte pentru o excursie, o bicicletă sau ceva important. Pentru fiecare leu pus deoparte, promite-i că îi vei da încă un leu, ca să-și poată plăti excursia. Respectă-ți promisiunea.
  24. Nu-i da voie să lovească alți copii, dacă nu a fost lovit.
  25. Învață-l să se apere și cere-i să o facă, dacă a fost lovit. Un sfat controversat, dar rămân la părerea că dacă un alt copil îl lovește, trebuie să se apere, iar nu să stea și să ia bătaie.
  26. Povestește-i de eroii noștri naționali. De la Regele Carol I, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele Ferdinand, Avram Iancu, Regina Maria, artiști, oameni de știință, sportivi, inventatori, etc. Învață-l că românii au avut și au personalități deosebite. Oricum va fi mai atras de Superman, dar cel puțin seamănă-i ideea eroilor noștri naționali. Vezi și lista cu cărți biografice pentru alte idei.
  27. Arată afecțiune partenerului de viață, de față cu el. Chiar dacă va spune că e scârbos, o să-i placă.
  28. Lasă-l să se murdărească. Hainele pot fi spălate.
  29. Reasigură-l că nu o să moară dacă a sângerat puțin.
  30. Ia-l cu tine la lucru din când în când. Du-l cu tine când ai de rezolvat diverse probleme – la piață, cumpărături, croitor, ședința de bloc, întâlniri cu prietenii. Explică-i ce s-a întâmplat acolo. Când se poate, lasă-l să te ajute, chiar dacă o să dureze mai mult astfel. De exemplu la piață să pună el în cântar fructele. Am testat și te asigur că va fi încântat.
  31. Dacă îi ceri ceva, trebuie să faci tu însuți la fel. Exemplul personal este mai puternic.
  32. Dacă ai făcut ceva ce i-ai cerut lui să nu facă, recunoaște-o. Dacă îi ceri să nu înjure, nu înjura nici tu. Dacă în trafic mai scapi 1-2 cuvinte nepotrivite și îți spune că ai vorbit urât, recunoaște-o și spune-i că ai greșit. Încearcă să te abții pe viitor.
  33. Asigură-te că știe că acasă este mereu în siguranță.
  34. Nu îi acorda acces nelimitat la televizor și calculator.
  35. Nu îi cumpăra un animal decât atunci când va fi pregătit să devină responsabil pentru el.
  36. Laudă-l când a realizat ceva. Pot fi lucruri mici, nu e nevoie să realizeze ceva fantastic. Laudă-i însă efortul, iar nu inteligența.
  37. Nu tolera crize de isterie și ieșiri nervoase. Nici la 3 ani, nici la 18. Când va fi adult nimeni nu i le va tolera.
  38. Nu-l lăsa să abandoneze când este descurajat. Ajută-l dacă e nevoie (dar nu îi rezolva tu problema). Insistă mereu că el trebuie să rezolvă, iar tu doar îl ajuți puțin.
  39. Încurajează-l să umble desculț, când se poate.
  40. Învață-l să nu-i fie frică de animale, ci să le respecte.
  41. Nu accepta să rănească animalele. Chiar dacă pare o biată pisică, acceptând să o lovească, îl înveți că este în regulă să lovească fără motiv pe altcineva. Învață-l în schimb că fiecare viață este valoroasă.
  42. Discută cu copilul despre ce vrea să devină când va fi mare. Nu te descuraja de răspunsurile sale.
  43. Explică-i că un cuvînt dat este un agajament luat. Și nu uita, el va urma exemplul tău.
  44. Băieții sunt precum puii de leu – își arată afecțiunea și prin luptă. Când te provoacă, acceptă-i provocarea.
  45. Când animalul său moare, ajută-l să-l îngroape. Oferă-i o explicație legat de asta. Vorbiți despre moarte.
  46. Cu precauție, spune-i despre oamenii răi și ce ar trebui să facă atunci când este abordat de cineva străin. Învață-l să fie puțin precaut. Explică-i că sunt atingeri care nu sunt în regulă și să-ți spună imediat dacă s-ar întâmpla.
  47. Încurajează-l să vorbească despre visele sale, despre ce își dorește să facă în viitor. Povestește-i despre ale tale.
  48. Nu îl critica ca și ființă, fă observații doar asupra comportamentelor sale sau a lipsei de efort: “Ai făcut/ este dezordine la tine în cameră“, iar nu “Ești mereu dezordonat” sau și mai rău “Ești nesimțit“.
  49. Implică-l în hobby-urile tale.
  50. Povestește-i despre Dumnezeu, Isus, Fecioara Maria, Moise. Începe asta de când este mic. Îl va ajuta să-și dezvolte viața spirituală ca adult.
  51. Învață-l să se roage la Dumnezeu. Încurajează-l să o facă. Chiar și atunci când Dumnezeu îi va răspunde la rugi cu un “Nu” .
  52. Iartă-i greșelile. Învață-l că iertînd pe cineva nu ești slab, nici fraier.
  53. Învață-l că e mult mai ușor să piardă încrederea cuiva, decât să o câștige.
  54. Ajută-l să facă o listă cu oamenii pe care îi admiră cel mai mult și vorbiți despre calitățile acestora. Nu te lăsa afectat dacă nu ești în listă.
  55. Învață-l să-și stabilească obiective și să lucreze pentru a și le realiza. Începe cu lucruri mici.
  56. Arată-i ce și cum poate învăța din eșecuri.
  57. Nu-l critica în fața prietenilor săi.
  58. Învață-l să fie punctual și să anunțe dacă întârzie. Întotdeauna.
  59. Învață-l că nu există obiect care să merite să fie furat.
  60. Încurajează-l să-și asculte instinctul. Dacă ceva pare în neregulă, probabil așa este.
  61. Învață-l că își poate depăși frica doar trecând prin ea.

12 SFATURI PENTRU PĂRINȚI, DE LA COPII

Pare greu de crezut că poți învăța sfaturi de creștere a copilului de la propriul tău prichindel, nu-i așa? Indiferent de vârsta pe care o are, copilul este un izvor nesecat de lecții de viață si învataminte care te pot ajuta sa devii un parinte mai bun. Chiar daca nu poate exprima sfaturile in cuvinte pompoase si fraze complexe, comportamentele copilului transmit cele mai simple, sincere si inspirationale mesaje!

  1. Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata. Si atunci, de ce tipi?
  2. Nu sunt obraznic. Vreau doar putina atentie!
  3. Vrei sa invat lucruri, dar nu ma lasi sa fac aproape nimic!
  4. Nu vorbesc serios cand iti spun ca te urasc sau ca nu te mai iubesc! Sunt doar furios!
  5. Tine-ti intotdeauna promisiunile! Altfel, cum pot avea incredere in tine?
  6. Poti sa fii uneori mai dura sau autoritara cu mine! Stiu ca mai gresesc!
  7. Poreclele si glumele pe seama mea ma frustreaza!
  8. Daca ma iubesti si ma imbratisezi, nu inseamna ca ma rasfeti!
  9. Nu sta mereu cu gura pe mine! La un moment dat, voi inceta sa te ascult!
  10. Ia-ma cu tine la cumparaturi! Cum vrei sa stiu, altfel, ce sunt banii si ce se face cu ei?
  11. Nu ma mai certa in public! Este nepoliticos!
  12. Nu imi satisface toate poftele! Nu am nevoie de toate lucrurile pe care le cer!

CUM ÎNVEȚI COPILUL SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL ?

Copiii mint din aceleasi motive pentru care o fac si adultii – pentru a fi mai apreciati, pentru a nu fi pedepsiti si sa para mai buni decat sunt in realitate. De multe ori parintii nu isi dau seama ca sunt chiar ei cei care ii invata pe copii sa minta si sa evite adevarul. Daca vrei sa il inveti pe copil sa spuna adevarul si sa fie sincer mereu, fii atenta la cateva lucruri esentiale in educarea lui!

Fii un model de onestitate pentru copilul tau!

Sinceritatea este cel mai simplu mod prin care il inveti pe micutul tau sa spuna adevarul. Daca nu ii minti pe cei din jurul tau, nici copilul nu se va simti tentat sa foloseasca aceste metode pentru a scapa de diverse probleme.

Fii mereu sincera cu el!

Chiar daca subiectul este delicat sau ti se pare ca este prea mic pentru a suporta o veste ca divortul sau decesul unei persoane apropiate este intotdeauna indicat sa fii sincera cu el. Este adevarat ca trebuie adaptat vocabularului si nivelului lui de intelegere, dar important este sa nu il minti pentru ca nici el la randul lui sa nu o faca mai departe.

Nu îi oferi ocazia sa minta!

Atentie la modul in care vorbesti cu micutul tau. Unele feluri in care i te adresezi pot crea oportunitati pentru o minciunica mica.

De exemplu, daca ai impus anumite reguli si stii ca a incalcat una din ele, nu il intreba – tu ai facut x lucru?, ci mai degraba „de ce ai facut x lucru?”. Nu ii oferi posibilitatea sa minta.

Foloseste-te de exemple si situatii pentru a-i explica copilului importanta sinceritatii!

Literatura pentru copii, dar si filmele sau desenele animate sunt pline cu exemple si situatii despre onestitate si minciuna. Poti profita de povesti si desene pentru a evidentia copilului diferenta dintre adevar si minciuna si consecintele pe care le are ascunderea adevarului asupra vietii fiecaruia.

Copiii invata cel mai bine prin puterea exemplelor, pentru ca vad cu ochii lor ce se intampla cand minti sau spui adevarul si cand nu. Foloseste-te si de situatiile uzuale, de zi cu zi prin care treceti pentru a ii explica micutului importanta martusiriii adevarului.

CUM SĂ NU IȚI ÎNVEȚI COPIII DESPRE MODESTIE

  1. Nu asocia modestia cu vestimentatia
  2. Nu ii da de inteles ca este responsabil pentru ce gandesc sau fac ceilalti
  3. Nu asocia modestia cu frumusetea
  4. Nu asocia modestia cu un anumit sex
  5. Nu te astepta ca micutul sa fie modest, daca tu nu esti astfel

Modestia este un concept greu de inteles de copii la varste mici, de aceea, este un subiect care trebuie abordat cu ei in adolescenta. Este o virtute esentiala pentru orice om, de pe urma careia castiga respect, simpatie si prieteni in jurul lui. Este totodata o oglinda pentru respectul si stima de sine pe care copilul si-l poarta si il arata celorlalti.

Din dorinta de a-i invata mai usor ce inseamna aceasta virtute, parintii tind sa pice prada unor greseli frecvente in modul in care isi invata copiii sa fie modesti!

Nu asocia modestia cu vestimentatia!

Doar pentru ca o persoana se imbraca mai excentric, opulent sau vulgar, nu inseamna ca este lipsita de modestie. De aceea, nu este indicat sa-i prezinti copilului modestia in lumina modului in care isi alege hainele sau nu. E adevarat ca unele persoane transmit diverse mesaje sau semnale prin vestimentatie, dar acestea nu au legatura in mod special cu modestia.

Modestia este implicata in toate aspectele vietii, nu doar in stilul de imbracaminte ales. Cel mai mult, se reflecta in comportament. Trebuie sa vezi „dincolo de haine” cand ii vorbesti copilului despre modestie, iar discutia sa se refere intotdeauna la respectul pe care trebuie sa il poarte fata de propriul corp, dar si fata de ceilalti.

Discutiile despre stilul vestimentar si cele despre modestie sunt doua chestiuni separate. Discuta-le separat, pentru a evita ca cel mic sa faca remarci jignitoare la adresa persoanelor din jurul lui care se imbraca strident sau excentric.

Nu ii da de inteles ca este responsabil pentru ce gandesc sau fac ceilalti

Nu incerca sa iti incurajezi copilul sa se poarte sau sa se imbrace asa cum le-ar placea altora sa o faca ori sa se considere responsabil pentru ceea ce spun sau gandesc cei din jurul lui. Invata-l sa se cunoasca mai bine pe el insusi si sa faca intotdeauna lucruri ori sa se imbrace asa cum simte si ii place, bineinteles, avand grija sa respecte normele si limitele adecvate in societate. 

Nu asocia modestia cu frumusetea!

Modestia nu te face mai frumos si nu are nicidecum legatura cu estetica. Modestia este legata mai degraba de respectul pe care copilul il are pentru el insusi, dar si pentru cei din jurul lui: de la modul in care se imbraca, vorbeste, reactioneaza la problemele altora etc. Multi parinti incearca sa le transmita copiilor ideea ca modestia este o calitate dezirabila asociind-o cu frumosul. Insa frumusetea este relativa, pe cand modestia nu.

Nu asocia modestia cu un anumit sex!

Nu incerca sa faci discriminari pe baza de sex cand vine vorba de modestie, intrucat este dezirabila in egala masura la ambele sexe. Nu incerca sa promovezi ideea ca fetele ar trebui sa fie mai modeste din fire decat baietii. Este indicat sa promovezi modestia ca pe o virtute pe care orice om trebuie sa o stapaneasca si sa o valorifice in viata lui, indiferent ca este femeie sau barbat.

Nu te astepta ca micutul sa fie modest, daca tu nu esti astfel!

Copilul invata cel mai usor ce inseamna sa fii modest prin puterea exemplului. De aceea, este important sa fii un model pozitiv in acest sens: sa ai mereu bun-simt, sa iti respecti aproapele, indiferent de situatie, si sa te respecti pe tine suficient de mult pentru a nu te pune in situatii compromitoare sau injositoare. De asemenea, este important sa nu epatezi niciodata prin ceea ce faci, sa nu te declari mai bun sau superior fata de altii si sa nu jignesti pe nimeni.

CUM SĂ DISCIPLINEZI COPILUL MIC

Copiii sunt foarte curiosi, vor sa stie tot ce misca in jurul lor, iar acest lucru ii baga adesea in bucluc. Micutii invata lumea prin experimentare si au nevoie de ghidare din partea ta ca sa afle ce e bine si ce e rau.

La copiii mici, cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, disciplina trebuie sa se bazeze pe metode pozitive si nu punitive.

Iata cateva principii de baza pe care ar trebui sa le aiba in vedere parintii atunci cand vor sa-si disciplineze copiii:

  1. Ai rabdare cu micutul tau atunci cand il inveti lucruri noi si lauda-l de fiecare data cand are o reusita;
  2. Cand copilul este angrenat intr-o actiune care iti provoaca neplaceri (bate de o ora cu lingurele in oale, arunca lucruri la intamplare etc.) atrage-i atentia cu o alta activitate. Aceasta strategie va functiona mult mai bine decat daca ii repeti „Nu!”, „N-ai voie!” sau „Opreste-te!”.
  3. Nu intra cu cel mic in discutii despre care stii ca nu au final;
  4. Va trebui sa-i reamintesti de multe ori copilului care este comportamentul potrivit intr-o anumita situatie inainte ca mesajul sa fie cu adevarat receptionat;
  5. Copilul mic nu intelege pedepsele, astfel ca sansele ca el sa invete ceva dupa ce este pedepsit sunt foarte mici. Este mai bine sa fii bland si ferm atunci cand ii ceri anumite lucruri care tin de comportament;
  6. Daca micutul se expune la situatii periculoase trebuie sa intervii repede si in cel mai ferm mod cu putinta. Practic, il ridici in brate si il indepartezi de potentialul pericol la care singur s-a expus;
  7. Nu uita sa-l rasplatesti si sa-l lauzi ori de cate ori face ceva bine. In acest fel va fi incurajat sa aiba in continuare un comportament exemplar.
  8. Tine minte ca uneori, pentru a castiga razboiul, trebuie sa pierzi cateva batalii. Nu te enerva pentru fiecare mica scapare a copilului pentru ca in acest fel veti avea o relatie tensionata, iar tu cu siguranta nu te vei putea relaxa niciodata.
  9. Alege bataliile importante – spre exemplu, e mai important sa invete ca este imperativ sa te tina de mana atunci cand traversati strada si mai putin insemnat ca vrea intr-o zi sa mearga la gradinita cu caciula pe cap cand afara sunt 30 de grade.

Ce trebuie sa stii despre disciplinarea copiilor mici!

Disciplinarea nu presupune pedepse, ci invatarea regulilor si ghidarea copiilor intr-o maniera constructiva;

Trebuie sa existe reguli si consecinte pentru incalcarea regulilor, insa nu apela la pedepse extreme „ca sa se invete minte”. Procedand asa copilul s-ar putea sa nu tina minte decat pedeapsa in sine si nu si motivele care au dus la ea;

Ajusteaza-ti asteptarile si analizeaza la rece lucrurile. Intreaba-te daca este rezonabil din partea ta sa te astepti ca un copil atat de mic sa aiba un anumit tip de comportament. Unii parinti au asteptari prea mari de la copiii lor, iar acest lucru duce la tensiuni nesfarsite si enervari inutile.

Problemele de comportament ale copilului mic!

Orice copil mai face cate o nazdravanie din cand in cand deoarece la aceasta varsta curiozitatea lor ii impinge catre situatii noi. Va sparge cateva cani si vaze, va strica jucarii si va mai cadea uneori in parc in timp ce joaca prinselea cu amicii sai. Aceste lucruri sunt normale si nu trebuie pedepsite.

Apar insa si comportamente problematice precum crizele in public, limbajul obraznic fata de parinti si alti adulti sau agresivitatea la locul de joaca. Astfel de comportamente trebuie tratate cu mai multa atentie.

In primul rand, in solutionarea acestora ar trebui sa reflectam asupra cauzei care le produce. Limbajul urat si agresivitatea s-ar putea sa fie copiate fie din familie, fie de la gradinita, de la locul de joaca sau poate de la persoanele cu care il lasi singur (bona, prieteni, vecini, bunici). Daca identifici sursa acestui comportament si o elimini din viata micutului in scurt timp vei vedea o schimbare.

O alta explicatie pentru astfel de comportamente ar putea fi faptul ca vrea sa-ti atraga atentia. El nu stie inca sa faca diferenta intre atentia pozitiva si cea negativa si va sti ca facand astfel de lucruri, cu siguranta iti va capta intreaga atentie, poate mai mult decat daca ia un calificativ bun la gradinita.

Gandeste-te daca ii lipseste ceva din acest punct de vedere, poate ai fost prea ocupat in ultimul timp si nu ai mai avut vreme sa te joci mai mult cu el si de aceea reactioneaza asa. Analizeaza si momentul in care ai observat pentru prima data aceste lucruri, ce s-a intamplat inainte si ar fi putut determina acest comportament.

Crizele in public fac si ele parte din viata de parinte si chiar si cel mai cuminte copil din lume a avut un astfel de episod. Cand devin dese insa exista o problema la mijloc.

Copiii fac astfel de crize cand parintii nu le fac pe plac – nu le cumpara jucaria/prajitura pe care si-o doresc, nu mai vor sa stea inca o ora la locul de joaca, nu ii mai lasa la televizor. Micutii nu stiu cum sa procedeze altfel in cazul in care ceva nu le place, ii irita, ii frustreaza si, pentru ca nu-si pot controla emotiile, asa cum o fac adultii, reactioneaza intr-un mod exagerat.

Odata ce parintele cedeaza in fata unor astfel de crize, copilul va folosi tipetele si urletele ori de cate ori ceva nu ii va fi pe plac si va utiliza acest comportament pentru a-si atinge scopul. Este un principiu foarte simplu, el stie ca daca actioneaza in aceasta maniera parintii vor ceda.

Solutia pentru astfel de crize este staruirea in fata unei decizii. Fa-i cunoscuta regula copilului inca de la bun inceput, iar daca incearca sa o incalce si face o criza nu ceda sub nici o forma.

Spre exemplu, mergeti la un loc de joaca si ti-ai propus sa stati doar o ora – spune-i acest lucru copilului si reaminteste-i cu 15 minute inainte ca urmeaza sa plecati in scurt timp.

La ora plecarii va incerca sa te induplece, va tipa, va urla, insa tu va trebui sa ramai fidel regulei pentru a preveni astfel de comportamente pe viitor.

Daca problemele persista, nu ezita sa ceri parerea unui psiholog in legatura cu aceste lucruri. Dupa o discutie cu micutul, el va putea sa-ti dea cateva indicii legate de cauza lor.

Tu cum iti disciplinezi copilul? Micutul tau are probleme de comportament? Scrie-ne in sectiunea de comentarii de mai jos!

SPORTURI PENTRU COPII. GHID PE VÂRSTE

  1. Sporturi pentru copii. Ghid pe varste
  2. Pana la 3 ani
  3. Intre 3 – 4 ani

3.1. Gimnastica

3.2. Dans sportiv

3.3. Arte martiale

  1. Intre 4 – 6 ani

4.1. Tenis

4.2. Bachet

  1. Intre 6 – 8 ani

5.1. Fotbal

5.2. Scrima

5.3. Volei

Sporturi pentru copii. Ghid pe varste

Activitatea fizica este un factor extrem de important si pe care trebuie sa-l avem in vedere daca ne dorim ca micutii nostri sa fie sanatosi si sa se dezvolte armonios. Este important sa le insuflam copiilor nostri dragostea pentru sport inca de mici pentru ca ei sa nu devina adulti sedentari si pentru a evita problemele de sanatate care pot deriva de la lipsa de miscare.

Cand alegem un sport pentru copilul nostru trebuie sa avem in vedere mai multe criterii incepand cu varsta. Unele activitati sunt prea solicitate fizic si psihic pentru copil asa ca e important sa avem alegem un sport potrivit varstei copilului nostru. Nu trebuie sa uitam nici de personalitatea micutului atunci cand optam pentru un anumit sport.

Trebuie sa tinem cont si de optiunile lui personale. Daca nu manifesta interes, nu il forta pentru ca ar putea determina o repulsie fata de orice fel de activitate fizica. Aceeasi regula este valabila si in cazul in care dupa o perioada in care i-a facut placere sa practice un sport vrea sa renunte.

Pentru unele sporturi, in genereal cele de echipa, va trebui sa asteptam pana la cel putin 6 ani, insa chiar si pana la aceasta varsta copii pot participa la diverse activitati sportive.

Iti prezentam un ghid pe varste pentru a alege un tip de activitate potrivita pentru copilul tau.

Pana la 3 ani

Bebelusii nu pot tine o minge in mana si nu sunt suficient de dezvoltati pentru a practica un sport propriu-zis, insa asta nu inseamna ca trebuie sa uiti cu totul de activitatea fizica.

Recunoscut de experti drept cel mai potrivit sport pentru bebelusi este inotul. Specialistii spun la unison ca acesta ii aduce mciutului nenumarate beneficii. De altfel, acest sport poate fi practicat pe intreg parcursul vietii.

Incepand cu trei luni poti merge linistita cu bebelusul tau la bazin deoarece ei sunt obisnuiti cu un mediu asemanator, din burtica. Nou-nascutii au capacitatea de a-si activa reflexul de scufundare.

Inotul dezvolta capacitatea pulmonara si intreaga musculatura. Micutul va capata incredere in el si independenta si se va dezvolta armonios. Expertii mai spun si ca bebelusii care practica inotul sunt mul mai precoce, stau un fund si fac primii pasi mai devreme decat alti copii.

Daca te-ai hotarat sa-l duci pe micutul tau la inot trebuie sa alegi cu grija centrul pe care sa il frecventati. Este important ca apa din bazin sa aiba cel putin 31 de grade Celsius si sa nu fie filtrata cu clor, ci prin metode care sa nu-i irite pielea bebelusului.

In acelasi timp, pana la 3 ani copilul poate juca jocuri de tipul leapsa sau se poate catara in spatiile de joaca.

 

 

3 – 4 ani

Incepand cu varsta de 3 ani te poti gandi la un sport de interactiune. Iata cateva optiuni.

 

Gimnastica

Poate ai observat ca majoritatea gimnastelor care evolueaza la olimpiada marturisesc ca au inceput practicarea acestui sport inca de la 3 ani. Chiar daca nu iti doresti ca micutul tau sa practice sportul de performanta, cu toate ca ar putea fi o optiune, gimnastica este unul dintre sporturile recomandate pentru copiii de 3-4 ani.

Creste forta fizica, dezvolta musculatura, flexibilitatea si imbunatateste coordonarea. La antrenamente se fac sarituri usoare, exercitii de balans si catarari.

 

Dans sportiv

Un sport care dezvolta simtul artistic al copilului tau este dansul sportiv, iar la 3-4 ani este o alegere perfecta. Un copil energic se va simti foarte bine pe ritmurile muzicii si va consuma energia intr-un mod constructiv.

Dezvolta capacitatea de concentrare si abilitatile de lucru in echipa.

 

Arte martiale

Perfecte pentru un copil timid, dar si pentru un micut energic si mereu pus pe sotii, artele martiale pot fi deprinse inca de la 3-4 ani. Bineineles, discutam despre tehnici de baza si nicidecum stiluri de lupta.

Il va ajuta pe micut sa-si sporeasca increderea in sine, il va disciplina si il va ajuta in dezvoltarea emotionala.

 

4 – 6 ani

Incepand cu varsta de 4 ani ii putem face cunostinta copilului cu sporturile cu mingea si il putem introduce in sporturile de echipa, fiind suficient de dezvoltat pentru a intelege regulile jocurilor si pentru a indeplini obiectivele trasate de antrenor. Iata ce poti alege:

 

Tenis

Daca ne referim la tenis, intre 4 si 6 ani vorbim despre obisnuirea copilului cu rachetele – e important ca ele sa fie adecvate varstei, inaltimii si greutatii copilului si sa nu fie prea grele – si cu mingile. In aceasta perioada se invata miscarile de baza pentru a se familiariza cu serviciul sau loviturile de voleu.

Ajuta la dezvoltarea mobilitatii, a coordonarii si reflexelor. Este un sport care construieste personalitatea copilului. Il va determina sa gandeasca organizat si strategic ajutand la crearea unei discipline mentale.

 

Bachet

La fel ca si in cazul tenisului, la bachet la 4 – 6 ani ne familiarizam cu principiile jocului. Trebuie folosite mingi mai mici si mai usoare, iar panourile trebuie amplasate la o inaltime mai mica, insa e bine de stiut ca la 5 ani se poate practica cu succes.

Dezvolta spiritul de echipa si precizia. Este stiut totodata si faptul ca baschetul favorizeaza cresterea in inaltime

 

6 – 8 ani

Odata cu implinirea varstei de 6 ani ne putem gandi si la alte sporturi. Iata ce poti alege pentru mciutul tau.

 

Fotbal

Acest sport se incepe pe la 6 ani. Datorita popularitatii lui, multi baieti se vor indrepta spre cluburile de fotbal. Este de asemenea, un sport distractiv agreat de extrem de multe persoane.

Fotbalul este un sport colectiv ce il va invata pe copilul tau lucrul in echipa si ii va favoriza interactiune cu alti copii de varsta lui. Dezvolta musculatura picioarelor in mod special si contribuie la o dezvoltare armonioasa per ansamblu.

 

Scrima

Incepand cu 6 ani te poti gandi si la scrima, un sport nu foarte popular la noi, dar care castiga adepti, mai ales dupa succesul romanilor la comeptitiiile internationale.

Contribuie la dezvoltarea fizica armonioasa, dezvolta viteza, forta, rezistenta si indemanarea, disciplineaza copilul si creste puterea de concentarre.

 

Volei

La 6 – 8 ani este momentul si pentru volei, un sport care ii va dezvolta agilitatea si vigilenta copilului, ii va inbunatari coordonarea, si va determina dezvoltarea vitezei de reactie.

Activitatea fizica este un factor extrem de important si pe care trebuie sa-l avem in vedere daca ne dorim ca micutii nostri sa fie sanatosi si sa se dezvolte armonios. Este important sa le insuflam copiilor nostri dragostea pentru sport inca de mici pentru ca ei sa nu devina adulti sedentari si pentru a evita problemele de sanatate care pot deriva de la lipsa de miscare.

COMUNICAREA CU COPILUL

  1. Comunicarea cu copilul de 0-2 ani
  2. Comunicarea cu copilul la 3-5 ani
  3. Comunicarea cu copilul la 6-12 ani
  4. Comunicarea cu copilul la 13-18 ani

Comunicarea cu copilul este unul dintre aspectele la care foarte multi parinti raman adesea corigenti in disciplinarea si educarea copilului. Motivul este acela ca nu reusesc sa recunoasca modul in care comunica copilul cand este mic, sa-i identifice nevoile, dar si sa ii raspunda intr-un registru adecvat varstei lui. Descopera cum trebuie sa vorbesti cu cel mic la fiecare varsta, in functie de dezvoltarea emotionala si de abilitatile de limbaj si vorbire de care dispune in fiecare etapa a copilariei!

Comunicarea cu copilul de 0-2 ani

Daca ai impresia ca nu conteaza prea mult comunicarea cu copilul la varsta de bebebelus, te inseli! Chiar daca nu vorbeste si nici nu are dezvoltate capacitati intelectuale complexe, este important sa comunici cu el inca din primele momente de viata. Discursul tau trebuie sa fie mai degraba explicativ in fata bebelusului inspaimantat de orice si curios de tot ce se intampla in jurul lui.

Este si perioada in care apare anxietatea de separare, atunci cand esti nevoita sa te intorci la serviciu. Este indicat sa il pregatesti din timp din punct de vedere emotional pentru ca acest moment sa fie suportabil pentru el. Daca bebelusul se uita lung si ingrijorat dupa tata cand iese din camera, explica-i gestul acestuia si de ce a fost nevoit sa plece pentru moment.

Chiar daca nu intelege tot ce ii spui, vocea ta si tonul cald si prietenos ii vor atenua din anxietate si il vor face sa se simta in siguranta. Explicatiile nu trebuie sa fie lungi si bogate in detalii, pe care oricum nu le intelege, ci scurte si la obiect. Spune-i tot timpul ca il iubesti si ca este in siguranta, dar si ca vei fi mereu langa el atunci cand are nevoie de tine.

Comunicarea cu copilul la 3-5 ani

Incepand cu varsta prescolara, copilul este capabil sa-si exprime trairile si emotiile in cuvinte. Este recomandat sa lucrezi cu el la acest aspect si sa-l ajuti sa renunte astfel la accesele de furie sau comportamentele violente prin care-si exprima de obicei furia sau emotiile negative. Prescolaritatea este si varsta curiozitatii si a intrebarilor nesfarsite.

Este iarna! Recita poezii frumoase de iarna!

Pregateste-te sa raspunzi la cele mai incomode intrebari legate de sex, copii, Dumnezeu, moarte sau alte lucruri pe care le aude in jur. Indiferent cat de stanjenitoare sau triste sunt subiectele, este important sa fii sincera cu el, dar sa-ti adaptezi discursul la nivelul lui de intelegere. Cand vine vorba de subiecte cu incarcatura negativa – divort, moarte etc. – este important sa il asiguri ca esti langa el orice s-ar intampla, ca il iubesti si ca il vei proteja de orice i-ar face rau. Astfel de asigurari vor „indulci” un pic discutiile anoste si vor reduce din anxietatea care il cuprinde in timpul acestor discutii.

Pentru a evita sa dai explicatii la subiecte neplacute ori sa asisti la situatia in care copilul incepe sa vorbeasca urat ori sa-i jigneasca pe cei de langa el, este important sa limitezi expunerea acestuia la surse media – tv, internt, radio – , dar sa fii atenta si la jargonul folosit in preajma lui.

Comunicarea cu copilul la 6-12 ani

Incepand cu varsta prescolara, discursul si limbajul folosit in comunicarea cu copilul pot evolua spre discutii din ce in ce mai complexe si elaborate. Este capabil sa inteleaga si sa rosteasca din ce in ce mai multe cuvinte, de aceea, trebuie stimulat sa le foloseasca in contexte adecvate.

Curiozitatea continua sa fie o caracteristica a acestei varste, iar intrebarile din partea lui vor fi din ce in ce mai complexe si mai interesante. Copilul isi va manifesta curiozitatea cu privire la experientele prin care trece, stirile pe care le aude in jur sau la discutiile la care este martor. Intreaba-l intotdeauna ce simte cand aude si vede un eveniment tragic la televizor ori cand este nevoit sa treaca prin decesul animalutului de companie sau al unei persoane dragi. Asigura-l ca este normal sa fie trist, sa planga si chiar sa se preocupe de ceea ce se intampla, insa ca esti langa el, orice s-ar intampla si ca veti trece cu bine peste tot.

Este si perioada temerilor si fricilor, de aceea, este indicat ca aceste trairi negative sa fie identificate corespunzator, intelese de catre copil si depasite cu succes, prin explicatii corespunzatoare. Chiar daca este inevitabil sa il feresti de tot ce se intampla in jurul lui, incearca sa-i asiguri un mediu cat mai linistit, armonios si pozitiv in care sa creasca si sa se dezvolte. Iar in datile in care acest lucru este imposibil, asigura-te ca esti sincera cu el, ca nu il izolezi de evenimentele care au loc in sanul familiei si ca ii spui cat de mult il iubesti.

Comunicarea cu copilul la 13-18 ani

La varsta de 13 ani, copilul intra, daca nu a facut-o deja, in perioada adolescentei, una dintre cele mai delicate si complicate etape ale copilariei, atat din punct de vedere fizic, cat si emotional. Este o perioada bogata in schimbari bruste de dispozitie, „fluturi in stomac”, conflicte si acte de rebeliune din partea copilului aflat in cautarea porpriei identitati.

Este si etapa in care te vei confrunta cu o multime de raspunsuri catalogate drept „obraznice”, de contraziceri si incalcari ale regulilor. Toate comportamentele rebele in care se aventureaza adolcescentul mascheaza, de fapt, trairile lui si sunt considerate forme de aparare impotriva vulnerabilitatii la care este expus atunci cand se simte nesigur.

Este perioada in care trebuie sa dai dovada de rabdare mai mult ca oricand si sa te apropii de el, pentru a-l ajuta sa comunice si sa se deschida in fata ta. Arata-i cat de multe poate rezolva si depasi cu ajutorul cuvintelor si al intelegerii propriilor emotii. Demonstreaza-i ca esti langa el in depasirea acestei etape complexe. Fii persoana pe umarul caruia copilul sa planga si cea care-l ajuta sa inteleaga ce se intampla cu el, iar tensiunile si problemele de comportament vor deveni doar amintiri neplacute.

Copilul tau ce varsta are si ce probleme de comunicare intampini in relatia cu el? Care crezi ca sunt cele mai bune si eficiente parghii de comunicare la fiecare varsta a copilului? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!

EXEMPLU CEA MAI BUNĂ ÎNVĂȚĂTURĂ

  1. Invata-i prin exemplu
  2. Explica-le economisirea si dobanda

Valoarea banilor si sfaturile financiare sunt lectii pe care copiii trebuie sa le primeasca de la parinti, nu de la prieteni, de la scoala sau din mass media. Educatia financiara timpurie poate avea un efect benefic asupra modului in care micutul tau invata sa isi cheltuiasca banii si sa economiseasca pentru mai tarziu.

Cea mai simpla modalitate este sa-i aloci copilului tau o suma de bani lunar, pe care sa il inveti apoi cum sa o cheltuiasca, explicandu-i despre modul in care uneori iti amani o dorinta, pentru a o indeplini mult mai bine mai tarziu.

 

Invata-i prin exemplu!

Copiii sunt mult mai tentati sa preia exemplul parintilor decat sa asculte lectiile lor de teorie, astfel ca trebuie sa ai un comportament fiscal responsabil daca vrei ca micutii tai sa preia aceleasi valori.

Adolescentii, dar si copiii mai mici, pot invata multe daca le explici modul in care cheltuiesti o parte din bugetul familiei. Atunci cand apar cheltuieli neprevazute, asigura-te ca micutii inteleg de unde vor proveni banii si de ce alte lucruri trebuie sa va lipsiti.

Explica-le economisirea si dobanda!

Oferind copilului o alocatie lunara de bani de buzunar, pe care o suplimentezi doar in situatii exceptionale, este cel mai simplu mod de a-i invata valoarea banului.
Daca isi doresc ceva ce nu isi permit sa cumpere din alocatie, stimuleaza-i sa economiseasca cate putin in fiecare luna si apoi ajuta-i sa cumpere ce doresc, adaugand o treime sau chiar jumatate din cheltuiala finala.

Ofera-le chiar o dobanda atunci cand reusesc sa economiseasca bani si da-le optiunea de a imprumuta de la tine cu dobanda. Odata ce descopera ca s-au plictisit de jocul sau jucaria cumparata foarte repede, dar mai au de platit la ea pentru cateva luni, vor fi mai precauti cu modul in care isi cheltuiesc banii.

Responsabilitatea fiscala este una dintre abilitatile cele mai importante pe care micutii tai trebuie sa le capete de la tine, pentru a deveni adulti care sa-si poata administra bine banii si sa nu acumuleze datorii pe care nu le pot plati.

GESTIONAREA BANILOR

Cand vine vorba de bani si copil parca nu mai ai rabdare pana cand acesta va intelege odata ca banii nu cresc in pom, ca se castiga si se muncesc cinstit si ca nu dispuneti de sume infinite de bani. Descopera cum evolueaza capacitatea de intelegere a banilor la copii la fiecare varsta intre 2 si 8 anisori!

La 2 ani

Banii sunt o reprezentare concreta a unei idei abstracte, iar copiii de 2 ani nu sunt in masura sa inteleaga asta. Daca-i dai micutului o moneda cu siguranta mai degraba o baga in gurita, o arunca sau incearca sa o rupa decat sa o bage intr-o pusculita.

Totusi copilul de 2 ani poate intelege o definitie primitiva, dar concreta a banilor – si anume ca banii inseamna monede si lei – si ca ei se pot folosi la magazin in schimbul unor lucruri.

La 3 ani

De la 3 ani, copilul poate incepe sa identifice monedele dupa tipul lor daca este suficient de expus si daca te preocupi de acest lucru vorbindu-i constant despre ele.

Pe masura ce capacitatea mentala a copilului se dezvolta si este expus unor medii si situatii in care apar tranzactii de bani, el incepe sa inteleaga ca banii au o valoare.

Daca-i dai unui copil de 3 ani o moneda este foarte posibil sa inteleaga ca poate lua ceva in schimbul ei.

La 4 ani

Multi copii de 4 ani pot intelege „aspectul comercial” al banilor, astfel ca, daca este pus in situatia de a da o moneda unui casier, el stie ca nu o va mai primi inapoi. Insa ei nu inteleg si care sunt diferentele de pret si ce anume se poate cumpara cu o moneda si ce nu. Daca are o moneda in manuta copilul el are impresia ca poate cumpara un intreg magazin cu ea.

Tot in aceasta etapa a copilariei copilul poate pricepe ca banii vin dintr-un loc de munca si ca sunt limitati, adica parintii nu dispun de bani fara numar. Ei pot intelege si ca unii oameni au mai multi bani ca altii si ca cei care au mai mult i-ar putea ajuta pe cei cu mai putin.

La 5 ani

Incepand cu 5 ani copilul incepe treptat sa aiba o reprezentare din ce in ce mai realista a banilor. Poti incepe chiar sa ii dai o mica indemnizatie incepand cu aceasta varsta pe care sa o aiba in gestiune, bineinteles cu cateva indrumari din partea ta.

Daca ii explici ca o bancnota poate cumpara o jucarie (daca strange mai mult timp), in timp ce de o moneda (pe care o are acum) nu isi poate lua decat o bombonica, copilul va intelege asta. Va intelege ca exista o valoare a banilor si o diferenta de pret. Cel mai probabil insa ca va opta pentru bomboana, pentru ca ei traiesc foarte mult ancorati in prezent si in satisfactiile imediate.

Pusculita este o idee buna pentru copilul de aceasta varsta. Insa are nevoie de tine pentru a o gestiona si pentru a intelege ca daca strange banuti va avea satisfactii mai mari in viitor.

La 6 ani 

Conceptul de economisire a banilor va prinde din ce in ce mai mult contur la copilul de 6 anisori. Insa ideea de viitor este inca neclara pentru el, de aceea va stabili obiective pe termen scurt cu ei.

La sfarsitul gradinitei sau inceputul scolii copilul este apt sa numere ceea ce ii poate ajuta in administrarea banutilor si in numararea lor. Tot la aceasta varsta copii pot face diferenta intre „a vrea” si „a avea nevoie”.

La 7 ani

Copilul de varsta scolara poate aprecia ca are optiuni atunci cand vine vorba de banuti. De asemenea, el nu se va mai multumi cu monede. Va stii ca moneda are o valoare foarte mica si nu va fi prea incantat de cate ori o va primit! Asteptarile cresc pe masura ce inainteaza in varsta!

La 8 ani

Pana cand va implini 8 anisori copilul va intelege valoarea reala a monedelor. Vor stii exact care este de 5 bani, 10 bani sau 50 de bani.

Insa copilul devine din ce in ce mai intelegator si deschis ideii de recompensa intarziata (economisirea banilor in vederea unui scop viitor). De asemenea, va avea o reprezentare mai buna a idee de viitor. Asa ca obiectivele pe termen lung sunt mult mai realiste si de pus in practica la aceasta varsta.

ÎN INTERACȚIUNE CU LUMEA

  1. Incurajeaza-l de mic sa se joace cu copii de sex opus
  2. Stabileste intalniri de joaca mixte
  3. Nu face discriminari pe baza de sex cand nu este cazul
  4. Profita de petrecerile pentru copii
  5. Nu face generalizari si fii un exemplu pozitiv

Incurajarea prieteniilor intre copii de sexe diferite este esentiala pentru evitarea formarii stereotipurilor de gen sau a prejudecatilor care pot afecta dezvoltarea si integrarea sociala a celor mici. Specialistul Richard Fabes, directorul unei scoli specializate in dinamica sociala si familiala din Arizona, SUA, a constatat cu ingrijorare ca cei mai multi copii leaga prietenii cu micuti de acelasi sex cu ei pana pe la varsta de 5-6 ani, incurajati fiind chiar de parintii lor. Este o masura care le dezvolta mentalitati gresite, ce le-ar putea pune probleme mai tarziu, in modul in care se vor integra in colectivitati.

Incurajeaza-l de mic sa se joace cu copii de sex opus

Cand este mic, copilul are o atractie naturala pentru micutii de acelasi sex cu el atunci cand este in parc sau pe terenul de joaca. Este de datoria ta sa il incurajezi sa se joace si cu copii de sex opus, sa gasesti interese comune pe care le-ar putea impartasi, pentru a-l ajuta sa dezvolte convingeri sanatoase de viata.

Permite-i copilului tau sa testeze activitati si jocuri specifice ambelor sexe. Daca fetita ta manifesta dorinta de a se implica intr-un joc de fotbal, pe terenul de joaca, permite-i sa incerce. Daca baietelul tau vrea sa participe la un „ceai dansant” cu papusi si fetite, incurajeaza-l sa o faca si sa-si dea singur seama daca ii place sau nu astfel o astfel de activitate.

Are ocazia de a invata din experienta mai multe despre diferentele dintre fetite si baietei si, de ce nu, de a intelege mai bine lumea lor.  

Stabileste intalniri de joaca mixte

Intalnirile de joaca sunt esentiale pentru dezvoltarea abilitatilor sociale ale copilului, dar si pentru dezvoltarea spiritului de generozitate sau a empatiei. Desi ai putea fi tentata sa chemi la astfel de intalniri doar copii de acelasi sex cu el, este recomandat ca acestea sa fie mixte, sustine psihologul Christia Spears Brown, psiholog la Universitatea din Kentucky, SUA.

Gandeste-te la cateva jocuri si activitati neutre, de interes pentru ambele sexe (jocuri de societate, mima, lego etc.), si apoi lasa-i sa-si gaseasca singuri preocupari comune. Este o metoda prin care ajuti copilul sa vada dincolo de limitele impuse de o asa-zisa lume a „baieteilor” sau a „fetitelor” si sa creasca intr-un mediu flexibil, fara stereotipuri sau prejudecati.  

Nu face discriminari pe baza de sex cand nu este cazul

Da, este adevarat ca baietii trebuie sa foloseasca baia lor in public sau ca se imbraca doar in pantaloni, insa nu este nici pe departe adevarat ca albastrul este culoarea lor specifica, ca doar ei se joaca cu masinute sau fac sport.

Daca nu este cazul, nu face discriminari de sex folosindu-te de culori, activitati sau jocuri pe care sa le cataloghezi drept „de fetite” sau de „baieti”. Si baieteii se pot juca binemersi cu papusi, la fel cum fetitele pot testa foarte bine roboteii sau trenuletele unui baiat.  

 

Profita de petrecerile pentru copii

Indiferent ca este vorba de o petrecere aniversara, de Halloween sau de Ziua Copilului, aduna copii de sexe diferite laolalta si lasa-i sa interactioneze si sa se bucure de activitati distractive impreuna. Pentru a atrage mai usor laolalta baieti si fetite, este indicat sa eviti petrecerile tematice concentrate pe subiecte specifice unui singur gen.

De exemplu, daca ai o fetita, evita petrecerile cu printese, care i-ar putea face pe baieti sa se simta stanjeniti. Abordeaza mai degraba o tema neutra – circul, animalele etc., in care copiii de ambele sexe sa se simta bine.

Nu face generalizari si fii un exemplu pozitiv

Evita sa cataloghezi un gen sau altul intr-un anumit fel ori sa generalizezi spunand „toti barbatii sunt dezordonati” sau „toate femeile sunt sensibile”, mai ales daca esti in preajma copilului.

Nu este indicat sa-i dezvolti astfel de mentalitati, care i-ar putea crea probleme mai tarziu, in copilarie, sau la maturitate. Trateaza ambele genuri la fel, mai ales in interactiunile tale cu cei din jur si evita poreclele sau comentariile negative la adresa unui sex sau altul.  

Copilul tau are un grup mixt de prieteni sau prefera doar compania copiilor de acelasi sex cu el? Tu la ce trucuri sau activitati apelezi pentru a-ti incuraja copilul sa se joace si cu prichindei de sex opus? Spune-ne sugestiile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!

PENTRU PĂRINȚI

Majoritatea actorilor, muzicienilor, pictorilor talentați și-au îndrăgit profesia încă din copilărie. Cineva, încă de atunci adora să deseneze, să cânte sau să participe în cadrul seratelor de la școală. În rezultat pasiunea s-a transformat în activitatea de bază a vieții lor. Nu se exclude faptul că studioul sau școala cu profil creativ, alese de dumneavoastră și copilul dumneavoastră, va determina calea lui în viață. De altfel, în orice caz, chiar dacă soarta copilului nu va avea nicio tangență cu creația, aceste activități nu-i vor fi decât utile.

Școlile muzicale, cele de arte, studiourile de creație vă vor oferi ocazia de a descoperi talentul copilului dumneavoastră, de a-i dezvolta fantezia și de a completa viața lui cu noi emoții frumoase. Psihologii afirmă că fiecare persoană are capacități creative, însă, dacă acestea nu sunt dezvoltate din copilărie, ele așa și nu se manifestă. Anume din acest considerent, părinților li se recomandă să-și asculte copiii, să atragă atenția la ceea ce le este lor interesant și să depună efort înscriindu-i la studiouri și școli unde activează adevărați profesioniști.

Uneori, părinții au impresia că activitățile extrașcolare suplimentare vor extenua copilul și va fi un impediment pentru studiile lui de bază, care și așa cere efort considerabil. Însă, cât de paradoxal nu ar fi, desenul, muzica, arta teatrală sau dansurile, dimpotrivă, îl face pe copil mult mai atent, activ, ceea ce influențează pozitiv performanțele sale la școală. Savanții germani au realizat un studiu timp de câțiva ani. Ei au monitorizat copiii care pur și simplu merg la școală și pe cei care sunt implicați și în alte activități extrașcolare. Presupunerile lor s-au adeverit, notele copiilor cu ocupații suplimentare, într-adevăr, erau mai mari.

Dacă, totuși, părinții sunt adepții ideii că, în afară de matematică, literatură și limbi străine, în viața copilului trebuie să încapă și arta, ei trebuie să dea dovadă de înțelepciune atunci când aleg activitățile suplimentare pentru copil. Evident, fiecare părinte își dorește ca micuțului lor să-i revină rolul principal la matinee, să poată interpreta la vioară operele clasice și să-i impresioneze pe toți cu capacitățile sale vocale. Însă, ar fi bine să vă temperați dorințele. Lăsați copilul să-și concentreze atenția asupra unui anumit talent, decât să-l impuneți să intre în voia mamei și să-l stoarceți de forțe. Important este ca activitatea aleasă să fie pe placul copilului, pentru ca el să se simtă capabil și să poată, cu ajutorul acestor lecții, să se manifeste. Deocamdată, activitățile de la care nu primești satisfacție nu au fost încă în beneficiul nimănui.

Ce trebuie să rețină părinții:

  • Alegerea activității creative este determinată, în mare parte, de temperamentul și caracterul copilului. Este clar că pentru un băiețel activ, care adoră să fie în centrul atenției, se potrivește un cerc teatral, iar pentru un intelectual sârguincios, lecțiile de origame îi vor părea extrem de interesante.
  • Este important contactul copilului cu profesorul. Dacă simțiți că copilului dumneavoastră îi place să deseneze, dar merge la școala de arte fără entuziasm, încercați să aflați cum sunt relațiile sale în raport cu profesorul. Nu este exclus că maniera de predare nu este potrivită pentru copilul dumneavoastră și, din această cauză, el riscă să piardă pentru totdeauna interesul față de desen.
  • Nu trebuie să învinuiți copilul pentru instabilitate. Situațiile în care, astăzi, copilul vrea la dansuri, iar mâine – chitară, nu sunt o raritate. Fiți răbdător, el este la etapa căutărilor creative, poate înțelege ce i se potrivește mai bine după ce încearcă aceste opțiuni. De multe ori, copiii vor să meargă la acele școli de arte unde merg și prietenii lor. Nu încercați să-l convingeți, lăsați-l pe copil să parcurgă calea probelor și greșelilor.

Așa deci, sarcina părinților este de a-și asculta copiii și de a le propune spre alegere. Unde puteți merge pentru dezvoltarea talentului? Vă propunem, în continuare, o listă a propunerilor din capitală.

ȘCOLI DE ARTE ȘI ȘCOLI MUZICALE

Școala de Arte ”Alexei Stârcea”

Copiii învață aici bazele artelor: instrumente muzicale, interpretarea corală, vocal, compoziții, coregrafia, arta vizuală și teatrală. În grupele muzicale preșcolare sunt admiși copiii de la 4 ani, începând cu vârsta de 6-7 ani sunt accesibile toate direcțiile creative. Selecția se face în bază de concurs.

Adresa: str. Matei Millo, 9/3.

Telefon: 022 771 611, 022 664 271, 022 664 273.

Școala muzicală ”Eugen Doga”

Discipline: pian, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, instrumente de percuție și populare, discipline muzical-creative, interpretarea corală. La școală sunt admiși copiii de la 7 ani.

Adresa: str. V. Alecsandri, 123.

Telefon: 022 224 431.

Școala muzicală de stat

Discipline: pian, vioară, acordeon, instrumente de suflat și populare. Sunt admiși copiii, car au împlinit vârsta de 5 ani.

Adresa: str. Bănulescu Bodoni, 14.

Telefon: 022 232 314.

Școala muzicală ”Maria Bieșu”

Instrumente muzicale – vioară, pian și altele. Discipline muzical-creative – cor, solfeggio. La școală sunt admiși copii de la vârsta de 7 ani în bază de concurs. Examenele de admitere se susțin în luna iunie.

Adresa: str. Calea Ieșilor, 16.

Telefon: 022 744 464.

Școala de Arte ” Valeriu Poleacov”

Copii învață bazele artei instrumente muzicale, coregrafia, artele vizuale și teatrale, vocal. Sunt admiși copiii de la 7 ani, înmatricularea se face la sfârșitul primăverii – începutul verii.

Adresa: str. Andrei Doga, 19/1.

Telefon: 022 446 022, 022 492 196.

Școala de arte ”A. Șciusev”

Elevii sunt inițiați în cunoștințele artistice. Principalele discipline: desen, compoziția, pictura, sculptura, istoria artelor. Sunt admiși copiii de la 5 ani.

Adresa: str. Alexandru cel Bun, 19.

Telefon: 022 543 612, 069582204.

CENTRE DE DEZVOLTARE

Centrul republican pentru copii și tineret ”ARTICO”

Toate genurile de dans, studio de balet, studio coral, studierea diferitor instrumente muzicale, arta teatrală, ceramică, secții sportive. În funcție de vârsta copilului puteți alege activitate care-l va ajuta să se dezvolte creativ. În unele colective sunt admiși copii începând cu vârsta de 3 ani.

Adresa: bd. Ștefan cel Mare, 169.

Telefon: 022 856 200, 022 856 201.

www.artico.md

Centrul Republican de Creație Artistică (filiala ”ARTICO”)

Pictură, ceramică, sculptură, macrameu, aplicație, origami și quilling.

Vârsta: de la 5 ani

Adresa: str. Alexandru cel Bun, 38

Telefon: 022 273 017.

Centrul de familie pentru copii

Cercuri de creație, origami, dansuri moderne și populare, taekwondo, aerobica, shaping, cursuri de limba engleză.

Vârsta: de la 7 ani.

Adresa: str. Grenoble, 163/5. Telefon: 022 762 944, 022 248 619.

Centrul de creativitate tehnică

Modelare avioane, rachete, mașini. Studierea bazelor fundamentale ale fizicii și mecanicii, cercul iubitorilor de radio, design vestimentar.

Vârsta: 6-18 ani.

Adresa: str. Iancu, 29. Telefon: 022 543 622.

Centrul de creativitate tehnică POLITEHNIC

Modelare avioane, rachete, autoturisme, modelarea primară tehnică (pentru clasele primare), cercul iubitorilor radio (pentru elevii mai mari de clasa a 7-a), informatică, pictură, prelucrarea lemnului, design, design vestimentar.

Vârsta: 6-19 ani.

Adresa: str. Iu. Gagarin, 4. Telefon: 022 270 063.

Centrul de creativitate tehnică pentru copii, Râşcani

Ceramică, construcție, modelare rachete, avia, origami, origami în limba engleză, pictură, design interior, design vestimentar, jucării de pluș.

Vârsta: 7-23 ani

Adresa: str. Crîngului, 7; str. Miron Costin, 19/4

Telefon: 022 440 011.

Centrul de creativitate tehnică pentru copii, Buiucani

Machetare, cercul de modelare a navelor, modelare avia, karting, creativitate tehnică, mâini dibace, desen, împletitul cu cârligul, croșetare, origami, jucării de pluș, împletitul cu mărgele de nisip, design vestimentar.

Vârsta: 6 – 20 ani.

Adresa: str. Suceava, 103

Telefon: 022 592 819.

Centrul de Artă pentru Copii „Floarea Soarelui”

Dansuri moderne și populare, instrumente muzicale (fluier, vioară), vocal, floristica, macraméu, origami, broderie, ceramică, pictură.

Vârsta: de la 6 ani

Adresa: str. A. Mateevici, 23

Telefon: 022 287 849.

Centrul de educație estetică ”LĂSTĂREL”

Dansuri populare și moderne, vocal, instrumente muzicale (acordeon, pian), pictură, cursuri de croitorie.

Vârsta: 5 – 18 ani

Adresa: str. Maria Cibotari, 5.

Telefon: 022 238 766, 022 234 538.

Centrul ”Fantastic”

Educație estetică, cerc teatral, arte decorative, arte plastice.

Vârsta: 7 – 18 ani.

Adresa: str. M. Lomonosov, 40/2.

Telefon: 022 737 563.

Uniunea Teatrală a Copiilor din Moldova ”Globus”,

studioul ”Soarele”

Sculptură, pictură, origami, creație literară, elemente de actorie, role-playing, eticheta veselă, limba engleză, limba română, magia muzicii, ritmica, dezvoltarea vorbirii și gândirii creative.

Vârsta: 3 – 7 ani.

Adresa: str. Pușkin, 54.

Telefon: 022 281 231.

Uniunea Teatrală a Copiilor din Moldova ”Globus”,

teatrul muzical-dramatic ”Globus”

Actorie, arta păpușilor, vorbirea scenică, mișcarea scenică, istoria muzicii, istoria teatrului, vocal, arte plastice, etica, estetica, logica, psihologia.

Vârsta: de la 7 ani.

Adresa: str. Pușkin, 54.

Telefon: 022 281 231.

globus-stdm.wikidot.com

Centrul ”CeCeFel”

Jocuri, teatru pentru copii, lecții de pictură, sculptură, dansuri. Sarcina principală a centrului – de a învăța părinții să-și înțeleagă copiii.

Vârsta: de la 7 luni până la vârsta școlară. Grupele se formează la fiecare 3 luni.

Adresa: str. Gh. Asachi, 49-A, scara 2.

Telefon: 022 287 093.

cecefel.wordpress.com

Centrul de activități extrașcolare ”Curcubeul”.

Vocal, instrumente muzicale, dansuri populare și de estradă, arte plastice, arte și meserii aplicate.

Vârsta: 5 – 19 ani.

Adresa. Str. Braniștii, 5

Telefon: 022 440 050.

Centrul de creație pentru copii ”Scânteia”

Broderie, quilling, origami, vocal, dansuri sportive, tenis de masă, dame, șah. Cursurile sunt organizate inclusiv pentru copiii cu posibilități limitate.

Vârsta: 5 – 18 ani.

Adresa: str. Gr. Alexandrescu, 13.

Telefon: 022 746 750.

Centrul de creație pentru copii ”Ghiocel”

Vocal, instrumente muzicale, cor, arte plastice, împletitul cu mărgele, design vestimentar, dansuri moderne și populare.

Vârsta: 5 – 18 ani.

Adresa: bd. Mircea cel Bătrîn, 7

Telefon: 022 425 599, 022 331 387.

Centrul de creație a copiilor ”Luceafărul”

Arte aplicative, ceramică, arte plastice, împletitul și coaserea jucăriilor, împletirea cu mărgele, dansuri clasice, moderne și populare, pian, vocal, fluier, chitară.

Vârsta: 6 – 18 ani.

Adresa: str. Valea Crucii, 2.

Telefon: 022 778 929, 022 77 04 41.

Centrul orășenesc a tinerilor naturaliști

Floricultură, cercul zoologic, compoziții din flori, creșterea iepurilor, cercul naturii și a fanteziei (efectuarea compozițiilor din materiale naturale), arhitectura verde, horticultură, viticultura.

Vârsta: 6 – 18 ani. Formarea grupelor o dată la trei luni.

Adresa: bd. Traian, 3

Telefon: 022 564 520, 022 763 566.

Istoria artei pentru copii

în cadrul Muzeului Național de Artă

Tehnici de pictură, grafică, ceramică, sculptură, excursii.

Se accept copiii în grupe cu studierea în limba rusă de la 5 la 10 ani, în grupele cu studierea în limba română de la 5 la 18 ani.

Adresa: str. 31 August, 115, auditoriul 32

Telefon: 022 241 730, 022 245 377.

SmartStart

Pe lângă mini-grădinița și grupele de pregătire preșcolară, centrul oferă lecții intelectuale și de creație pentru copiii. Aici activează un studiou de dans pentru copiii cu vârsta de la 3 la 7 ani, cercul astronomic pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 14 ani (copiii sunt divizați în grupe în dependență de vârstă), laboratorul de știință pentru copiii cu vârsta de la 7 la 14 ani, dar și școala de magie pentru copii începând cu vârsta de la 7 ani.

Adresa: str. Alba Iulia, 79/1; str. Brâncuși, 110.

Telefon: 069200266, 079200280.

www.smartstart.md

Art-studiou ”Triumf”

Studioul teatral propune lecții de arte actoricești, vorbirea scenică, mișcarea scenică. Dezvoltarea multilaterală a copiilor sub formă de jocuri din lumea captivantă a teatrului.

Vârsta: 5 – 14 ani.

Adresa: str. București, 23a.

Telefon: 022 856 915, 022 856 916, 079455308.

www.art-triumf.md

Centrul pentru copii ”Vivat-copilarie”

Lecții individuale de vocal cu copii de la 5 ani.

Adresa: str. Kiev, 1

Telefon: 068090937.

Art-studiou ”Picasso”

Ceramică, pictură, compoziție, grafică, batic, sculptură, hand-made, cursuri de master-class.

Vârsta: 3 – 4 ani.

Adresa: str. Zelinski, 31

Telefon: 022 620 082, 067199278.

www.facebook.com/ArtStudioPicasso

Art-studiou ”Șapte culori ale fericirii”

Educația copiilor în domeniul artei plastice. În cadrul orelor, copiii fac cunoștință cu diverse stiluri, legile de bază ale compoziției, principiul de combinație a culorilor, etc..

Adresa: str. Pușkin, 12

Telefon: 069 370 518, 079 38 26 88

Studioul de dezvoltare ”Țara de nisip”

Pictura și jocul cu nisip, plastinografia, obiecte de artizanat, dezvoltarea motoricii mici și a imaginației. Cursuri de dezvoltare – copii de la 3 ani, pictura cu nisip – de la 4 ani.

Adresa: bd. Decebal, 23, but. 424 (CC Jumbo); bd. Moscovei, 3 (CC YoKids).

Telefon: 079421938.

www.pesok.md

Centrul de dezvoltare creativă ”Indigo”

Descoperirea și dezvoltarea abilităților intelectuale, artistice și fizice la copii și adolescenți. În cadrul programului sunt organizate lecții de arta actoricească, pictură, pian, gimnastică, limbi străine.

Vârsta: de la 4 ani.

Adresa: bd. Decebal, 80.

Telefon: 022 571 062.

www.indigocentre.md

LEGEA PRIVIND DREPTURILE COPIILOR

Copiii au idei bune. Lor le trec prin minte lucruri la care adulții nu s-ar gândi. În plus, respectarea deplină a intereselor copilului – unul dintre principiile esențiale ale protecției drepturilor copilului – impune ca acestora să li se dea posibilitatea de a-și exprima părerea cu privire la chestiuni care îi afectează.

Ocrotirea de către stat şi societate a copilului, familiei şi maternităţii constituite în Republica Moldova o preocupare politică, socială şi economică de prim ordin, legea Nr. 338 din  15.12.1994 privind drepturile copilului, publicat: : 02.03.1995 în Monitorul Oficial Nr. 13, art Nr : 127. Toți copiii sub legea au drepturi egale, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, sex, limbă, religie, opinie, avere sau de origine socială.

Prezenta lege stabileşte statutul juridic al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sănătăţii fizice şi spirituale a copilului, formarea conştiinţei lui civice pe baza valorilor naţionale şi general-umane, acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor lipsiţi temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în alte condiţii nefavorabile sau extreme

Norme ce fac trimitere la  dreptul familiei sunt stipulate în Codul familiei COD Nr. 1316 din  26.10.2000, publicat: 26.04.2001 în Monitorul Oficial Nr. 47-48, art Nr : 210.

DE CE NU TREBUIE SĂ FORȚAȚI COPIII SĂ FACĂ O ANUMITĂ ACTIVITATE?

  1. „Uneori, in viata, trebuie sa facem si lucruri care nu ne plac”. O filosofie buna?
  2. Rezistenta copilului in fata unei activitati noi, motiv pentru a renunta?
  3. Afla intotdeauna cauzele care stau la baza refuzului categoric
  4. Cand este cazul sa nu mai insisti?

Din dorinta de a-i exploata la maxim potentialul intelectual si fizic, dar si de a-l ajuta sa testeze cat mai multe activitati interesante, tinzi sa iti inscrii copilul la cursuri si sporturi, fara a-l consulta in prealabil. Desi da semne ca unele activitati nu sunt tocmai pe placul lui, nu concepi ideea de a-l retrage de la acestea, constienta fiind de beneficiile pe care le au in dezvoltarea lui.

Este oare indicat sa iti fortezi copilul sa faca ce nu vrea sau sa il lasi sa decida singur? Iata ce spun specialistii si care sunt situatiile in care este mai bine sa il lasi sa renunte decat sa il fortezi!

„Uneori, in viata, trebuie sa facem si lucruri care nu ne plac”. O filosofie buna?

Multi parinti merg pe ideea ca a obliga copilul sa mearga la tenis sau la lectii de sah este mai important decat ceea ce isi doreste. Considera fortarea lui un compromis benefic in dezvoltarea lui, care il ajuta sa invete ca in viata, va fi nevoit sa faca si lucruri care nu ii sunt intotdeauna pe plac.

Potrivit specialistului Jenn Berman, doctor in psihologie si autorul cartii „The A to Z Guide to Raising Happy, Confident Kids”, adoptarea unei astfel de filosofii are o latura pragmatica in disciplinarea copilului. Cu toate acestea, este un sustinator al ideii ca este mai indicat sa lasi copilul sa aiba ultimul cuvant cand vine vorba de hobby-uri, pasiuni sau activitati extracurriculare.  

Rezistenta copilului in fata unei activitati noi, motiv pentru a renunta?

Nu intotdeauna refuzul copilului de a face diverse activitati este un semn ca trebuie sa renunti la ideea de a-l inscrie. Copilul se opune adesea din cauza ca inscrierea lui intr-un astfel de program il scoate din zona lui de confort.

Un alt motiv este acela ca are o capacitate scazuta de adaptabilitate la nou, nu neaparat pentru ca nu-i place, sustine pediatrul american Ari Brown. Copilului mic nu-i sta in fire sa isi asume riscuri inutile, astfel ca, daca il pui in fata unei activitati de care nu a mai auzit sau pe care nu a mai testat-o, va insista ca nu ii place. In astfel de cazuri, micutul trebuie putin impins de la spate pentru a cunoaste mai bine domeniul si a descoperi cu adevarat daca este sau nu pe placul lui.

Daca dupa 2-3 cursuri sau sedinte, copilul insista ca nu mai vrea sa mearga sau da semne de anxietate ori de cate ori se apropie ora sa mearga la fotbal, sah, pictura sau alte tipuri de activitati, inseamna ca nu este pregatit si ca este cazul sa mai astepti sau sa sa testeze un alt hobby.  

Afla intotdeauna cauzele care stau la baza refuzului categoric!

Este indicat sa analizezi in detaliu comportamentul de opozitie al copilului in fata une activitati noi si sa afli care sunt cauzele pentru care refuza sa frecventeze cursurile ori sa plece intr-o tabara cu colegii. Cel mai adesea, motivele refuzului categoric sunt de natura emotionala. De exemplu, daca micutul vrea sa renunte la orele de pian exact cand se apropie de sustinut un recital, este posibil ca motivul sa fie tracul de scena sau timiditatea.

Nu trage concluziile insa inainte de a vorbi cu el. Ia-l deoparte si exprima-ti ingrijorarea cu privire la aceasta schimbare si la nervozitatea sau iritabilitatea pe care o resimti in starea lui. Intreaba-l ce s-a schimbat si daca se teme de ceva, din moment ce pana atunci ii placea respectiva activitate. O discutie deschisa cu el te poate ajuta sa scoti la suprafata adevaratul motiv pentru care vrea sa renunte.

Te poate ajuta si sa decizi mai usor daca este sau nu cazul sa il retragi. Exista posibilitatea ca anxietatea lui sa nu aiba un declansator real, ci imaginar si, de fapt, activitatea respectiva chiar sa ii placa. Este cazul sa le descoperiti impreuna si sa il ajuti sa le depaseasca pentru a continua sa-si puna in practica pasiunea.  

Cand este cazul sa nu mai insisti?

Atunci cand decizi sa iti inscrii copilul la anumite activitati, intreaba-te daca o faci din motivele potrivite sau nu. Daca ii alegi pasiunile pentru ca tu iti doresti foarte mult sa le invete sau pentru ca ti-ai fi dorit ca in copilarie, parintii tai sa te fi inscris la ele, o faci din ratiuni gresite.

Nu uita ca, in ultima instanta, activitatea respectiva nu trebuie sa-ti placa tie, ci copilului tau, sa fie adecvata varstei lui si sa atraga sufciente beneficii importante in dezvoltarea lui. Iata care sunt semnele comportamentale ale copilului in fata carora trebuie sa renunti la insistenta de a continua o activitate extracurriculara:

  • nu vorbeste deloc despre cursurile respective, desi le practica de mai mult timp; este indiferent la tot ce tine de sportul sau cursul respectiv;
  • nu incearca sa aprofundeze acasa ceea ce invata la cursuri;
  • se plange constant ca nu ii place sportul sau cursul respectiv;
  • il apuca durerile de burta, de cap si starile de rau ori de cate ori se apropie ora de a merge spre antrenamente sau cursuri;
  • nu evolueaza deloc sau face progrese mici in respectiva activitate;
  • nu observi nicio imbunatatire in conditia lui fizica sau in dezvoltarea lui intelectuala sau emotionala;
  • sta retras si nu isi face prieteni in grupurile de copii pe care le frecventeaza la cursuri; este apatic sau inspaimantat ori de care ori vine acasa de la antrenament sau curs.

Toate aceste manifestari comportamentale ale copilului transmit un mesaj clar: respectiva activitate nu ii provoaca nicio placere. Dimpotriva, ii creeaza frustrari si o considera o corvoada. Este important sa cedezi in fata acestor semnale comportamentale si sa ii susciti interesul catre o alta activitate sau sport, care i s-ar putea potrivi mai bine.

Nu renunta insa complet la ideea de a-l inscrie la activitati extracurriculare sau sporturi. Este important sa il apropii de un sport, chiar daca nu la nivel competitiv, astfel incat sa il incurajezi sa fie activ si sa stea departe de influenta nociva a calculatorului sau a televizorului asupra sanatatii lui.  

Tu ti-ai fortat vreodata copilul sa faca o activitate pe care nu si-a dorit-o? Daca da, de ce? Daca nu, de ce ai renuntat la ea? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii !

STILURI DE ÎNVĂȚARE LA COPII

  1. Stiluri principale de invatare la copii
  2. Care este stilul de invatare al copilului tau?
  3. Stilul de invatare vizual
  4.  Stilul de invatare auditiv
  5. Stilul de invatare tactilo-kinestezic
  6. Metode adecvate pentru stimularea invatarii la copii
  7. Instrumente de invatare pentru copilul auditiv
  8. Instrumente de invatare pentru copilul vizual
  9. Instrumente de invatare pentru copilul tactilo-kinestezic

Identificarea si intelegerea stilurilor de invatare este esentiala pentru cresterea performantelor scolare ale copilului si pentru modul in care isi dezvolta inteligenta. Pentru ca cel mic sa se descurce cat mai bine la scoala, este recomandat sa determini stilul de invatare care i se potriveste si sa-l ajuti sa dobandeasca mai usor cunostinte noi prin metode si instrumente adecvate! Invatarea este un proces esential la gradinita sau scoala.

Unii copii invata mai usor si se descurca mai bine la lectii si teme, pe cand altii manifesta dificultati in a retine si reda corect informatiile predate la scoala. Motivul pentru care cei mai multi copii nu se descurca la scoala este ca nu sunt stimulati corespunzator sa invete!

 

Stiluri principale de invatare la copii

Inainte de a incerca sa identifici care este stilul de invatare al copilului tau, este important sa stii care sunt principalele tipuri pe care ni le propun specialistii:

Stilul de invatare auditiv;

Stilul de invatare vizual;

Stilul de invatare tactilo-kinestezic.

Care este stilul de invatare al copilului tau?

Fiecare dintre cele trei stiluri majore de invatare are propriile caracteristici si metode pedagogice care ajuta copilul sa se descurce mai bine la scoala. Iata caracteristicile fiecarui stil de invatare:

Stilul de invatare vizual

Stilul de invatare vizual este specific copilului cu memorie fotografica, care retine informatii dupa ce le vede in prealabil:

  • se bazeaza pe simtul vizual pentru a explora si descoperi mediul inconjurator;
  • Sarbatori de iarna: brad de craciun, om de zapada, renii lui Mos Craciun! Descarca!
  • ii place sa citeasca in liniste (orice zgomot, cat de mic, ii distrage atentia de la citit);
  • este foarte atent la detalii, in special vizuale;
  • are un spirit de observatie puternic dezvoltat;
  • este pasionat de forme, culori, ilustratii, harti, adica de orice suport vizual care mijloceste cunoasterea;
  • urmareste cu atentie buzele interlocutorului, in timpul unei conversatii;
  • este pasionat de arte vizuale: pictura, desen, fotografie, film etc.

Stilul de invatare auditiv

  • are simtul auzului foarte bine dezvoltat;
  • este un bun orator si ii place sa vorbeasca mult – ii place sa explice, sa emita opinii sau pareri etc.;
  • absoarbe si retine usor informatiile pe care le aude in jur;
  • retine usor melodiile pe care le aude frecvent si le reda cu acuratete;
  • invata usor cu muzica pe fundal;
  • retine mai usor poeziile si lectiile daca le citeste cu voce tare.

Stilul de invatare tactilo-kinestezic

Specialistii considera ca stilul tactilo-kinestezic este propriu oricarui copil. Reprezinta primul instrument de invatare prin care retine informatii inca de la varsta de bebelus. Cu toate acestea, se dezvolta mai mult la unii copii decat la altii, devenind astfel un stil de invatare dominant:

  • simte nevoia sa exploreze lucrurile din jur prin atingere, palpare;
  • ii place sa se implice in activitati care necesita indemanare sau perspicacitate;
  • ii place sa-si foloseasca mainile pentru a manipula obiecte, a se juca cu ele sau a le descoperi rostul;
  • asociaza informatii cu obiecte din jur pentru a le retine mai usor;
  • prefera sa se implice in activitati fizice si practice, precum experimente stiintifice sau drumetii, pentru a invata informatii pretioase despre lucrurile din jur;
  • sunt activi si au pasiuni in domeniul sportului sau artelor practice;
  • gesticuleaza mult atunci cand vorbeste sau explica.

Metode adecvate pentru stimularea invatarii la copii

Dupa ce ai identificat categoria sau stilul de invatare care i se potriveste copilului tau, este important sa iei in considerare si metodele, instrumentele sau activitatile specifice care-l vor ajuta sa proceseze mai usor informatiile si sa exceleze pe plan scolar. Fiecare stil de invatare are propriile instrumente prin care dezvolta abilitatile copilului si il ajuta sa inteleaga si retina mai usor cunostintele noi:

Instrumente de invatare pentru copilul auditiv

  • audiobook-urile (copilul va retine mai uspor poeziile, lectiile sau alte informatii daca sunt inregistrate pe un reportofon sau telefon si redate constant; de asemenea, va retine ideile principale ale unei povesti daca le aude pe un audiobook, decat daca le citeste in carti);
  • punerea in scena a unor piese de teatru si poezii (transformati lectia de chimie, fizica si matematica intr-o piesa de teatru sau poezie, pe care o repetati impreuna, cu voce tare);
  • jucariile cu sonerii, care redau auditiv informatii educative.

Instrumente de invatare pentru copilul vizual

  • jocurile de memorie (bazate pe ajutorul oferit de suporturi vizuale, precum cartonase sau imagini);
  • documentarele video, desenele animate sau filmele educative (vizionarea lectiilor pentru scoala sau explicarea lor prin intermediul documentarelor sau imaginilor ajuta copilul sa retina mai usor ideile principale);
  • cartile ilustrate, in care predomina imaginile (enciclopedii, atlase etc.);
  • jocurile video educative;
  • desenatul sau pictatul, dar si incurajarea altor tipuri de arte vizuale printre activitatile lui curente.

Instrumente de invatare pentru copilul tactilo-kinestezic 

  • jocuri de indemanare (lego, puzzle, seturi de constructie, plastilina, seturi de unelte de mestesugit etc.);
  • incurajeaza-l sa faca sport (implica-l de mic in tot soiul de activitati sportive);
  • drumetii, calatorii, experimente stiintifice etc. – din care poate extrage informatii teoretice intr-un mod practic si accesibil nivelului lui de ingelegere;
  • implica-l in activitati casnice – curatenie, gatit etc.

Cei mai multi copii nu se inscriu in tiparul unui singur stil de invatare. De obicei, acestea se amesteca intre ele, luand nastere stilurile de invatare mixte: auditiv si vizual, kinestezic si auditiv, vizual si kinestezic etc. Chiar daca cel mic manifesta caracteristici ale mai multor tipuri de invatare, intotdeauna exista un stil dominant.

Asadar, in cazul in care copilul da semne ale cel putin doua stiluri de invatare, este indicat sa iei in calcul instrumente si metode educative specifice ambelor stiluri, dar cu accent pe cel dominant.

Copilul tau ce stil de invatare are si care sunt metodele prin care il stimulezi sa retina mai usor informatiile? Impartaseste-ne parerile si sugestiile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!